vineri, 31 august 2012

A 2 sansa

         Nu sunt genul de persoană care își deschide ușor sufletul în fața unui străin, deși poate nu par. Da, sunt sociabilă și îmi place să cunosc multe persoane, însă am învățat să mă feresc de oameni...
        Oamenii sunt ființe inteligente, care ar face orice pentru a-și atinge scopul. Nu găsești în ziua de azi decât foarte puțini prieteni care să facă orice pentru tine, fără nimic la schimb. Dar dacă l-ai găsit, fii sigură că e al tău...
        Totuși și acești prieteni ne pot răni, iar rănile provocate de ei, sunt profunde și se închid greu...
        Ne rămâne de făcut să nu renunțăm la ei nici în ruptul, pentru că oamenii greșesc și oamenii au dreptul să fie iertați și să primească o a doua șansă.

sâmbătă, 11 august 2012

Filme de Dragoste

Ca orice fata.. si eu ador filmele de dragoste, cand le urmaresc recunosc ca si plang :D "As`as fetele.. " Voi posta cateva nume de filme care pe mine m`au impresionat foarte tare si pe care cu mare placere le voi revedea ! :) 
  1.  Titanic
  2. A Walk to Remember
  3.  Dear John
  4.  Remember Me
  5.  Sweet November
  6.  Autumn In New York
  7.  If Only 
  8.  Koizora
 Momentan le impart cu voi pe astea deoarece sunt cele care m`au marcat intr`un fel sau altul .. Daca mai stiti si voi altele spuneti`mi! 

joi, 19 iulie 2012

Viața nu te întreabă dacă ...

Viața nu te întreabă dacă ești pregătit sau nu de o nenorocire. Nu îți dă niciun avertisment înainte să te surprindă cu un necaz, care să îți prăbușească întreg universul.
Nu te întreabă dacă ești prea slab sau destul de puternic pentru a trece printr-o decepție. Nu te întreabă dacă ești pregătit sau nu să pierzi tot ce ai. Nu te întreabă dacă e prea devreme sau prea târziu, dacă e corect sau nu, dacă vei suporta sau nu. Nu te întreabă cât ai râs, înainte să te facă să plângi, nici cât te-ai bucurat, înainte să te facă să suferi.
Nu te întreabă dacă ești copil sau prea tânăr ca să îți pierzi părinții.
Nu te întreabă dacă meriți sau nu să fii rănit, batjocorit, umilit, trădat, părăsit. Nu te întreabă ce ai făcut bun și ce ai făcut rău și te răsplătește de multe ori cu rău pentru faptele tale bune.
Nu te întreabă cât de mult depinzi sufletește de anumiți oameni, atunci când îi ia de lângă tine.
Nu te întreabă dacă vei putea trăi în alt loc, atunci când te smulge din locul în care sufletul tău se simte acasă.
Nu te întreabă dacă ai, atunci când te păgubește de tot ce ai agonisit.
Nu te întreabă cât de fericit ai fost, sau dacă măcar ai fost fericit vreodată, înainte să te facă foarte nefericit.
Nu te întreabă dacă ai apucat să trăiești, înainte să te lovească nemilos cu o boală care îți va aduce sfârșitul.
Nu te întreabă nimic. Nu ține cont de cine ești și de ce ai făcut. Îți da lovitura și te lasă să te descurci. Îți dă un test de supraviețuire în urma căruia vei învăța lecții dure și te vei schimba până la a nu te mai recunoaște pe tine.
Aceste lovituri îți dau ocazia să îți testezi limitele și să forțezi depășirea acestora. Îți dau ocazia să vezi cine te-a iubit cu adevărat și cine te-a iubit doar declarativ, interesat. Îți vor da ocazia să vezi cine ești, ce poți și ce însemni. Dar, oricât de multe experiențe vei trăi, nu vei ști niciodată cât poți îndura. Nu vei ști unde vei ajunge și nici felul în care te vor schimba loviturile primite. Acestea te pot înrăi sau te pot face mai bun. Te pot face să devii mai puternic sau te pot face să devii vulnerabil. Te pot apropia de tine sau te pot îndepărta...

joi, 21 iunie 2012

Ultimii ani de liceu...

Ma gandeam sa scriu cate ceva despre anii mei de liceu… Ascult acum melodia Stelei Enache "Ani de liceu", si  ma duce gandul spre ce voi  lasa in urma, acestea fiind toate bazele vietii de acum inainte.E incredibil cat de repede trece timpul, si cum dintr-o singura clipire timpul schimba "in oameni mari niste copii".
Liceu...ani de liceu...emotii...prea multe sentimente ca sa pot sa ma adun, sunt atatea amintiri, sunt atatea clipe pe care mi-as dori sa le pot aduce inapoi, sa ma intorc iar in copilarie, asta daca ma gandesc ca acum pot spune sa sunt adult (desi eu nu prea cred).
Paseam increzatoare spre portile liceului, nu stiam ce va fi...nu stiam pe nimeni si nici macar nu ma gandeam ca voi putea sa ajung atat de apropiata de acei oameni necunoscuti mie .Sunt profesorii mei, sunt oamenii care mi-au deschis drumul in viata, care m-au invatat ce inseamna raul si cum sa-l accept intr-o societate amara....si ma gandesc acum si la colegii mei, eram toti niste ciutani, ne priveam unii pe alti nedumeriti, vroiam sa ne cunoastem si totusi evitam parca...insa timpul a trecut si ne-am descoperit personalitatile unii altora.
Clasa a IX - a...o dulce si tanara amintire...eram niste bobocei care urmam sa descoperim scopul vietii.Am intrat in clasa ne-am asezat...si am cunoscut..
Despre clasa a X-a ar fi poate mai multe de zis..imi inchid acum ochii si pentru o clipa patrund din nou in atmosfera pauzelor si a orelor in care toti ne ajutam unii pe altii....aveam test..si totusi nu eram nici unii pregatiti..dar riscam si ne ajutam unii pe altii chiar daca asta inseamna de multe ori ca unu din noi sa se aleaga cu vreo nota mica....eram un grup de tineri indrazneti...
Clasa a XI-a a fost a fost clipa in care simteam ca ne racim unii de altii, ca incep sa se faca asa zisele " bisericutze" si nu mai suntem copii din clasa a IX-a...care la orice prostioara saream sa fim toti impreuna... era incredibil... Stateam in penultima banca de la fereastea... faceam multe tampenii... era minunat..
Unul dintre cei mai frumosi ani ai  vietii mele a fost clasa a XII-a..inca vad cum  trece timpul iar in ochii profesorilor pot zari un mic regret... doamna diriginta care parca isi doreste sa mai tina timpu in loc...sa ne mai tina copii...sa ne mai tina langa ea...era a doua noastra casa...iar ea a doua noastra mama.(yeah sure :-j)
Am pus bazele unei noi vieti in liceu, care insa s-a sfarsit mult prea repede.Am cunoscut oameni pe care desi nu imi doream sa imi ajunga atat de aproape de inima,au ajuns...din pacate nu am iubit scolareste..dar mi-am iubit si inca imi iubesc sufletul de liceean...Timpul trece...imi pare ca a inceput numaratoare inversa a orelor de curs si imi doresc din tot sufletul sa mai raman aici...in aceeasi banca de la mijlocul randului alaturi de colegii mei...alaturi de colegele cu care demulte ori riscam un chiul, alturi de aceeasi colegi maturi dar oarecum iresponsabili...mi-e dor...mi-e dor de copilarie si sunt constienta ca timpul lasat in urma nu se va mai intoarce, dar stiu ca au ramas amintiri frumoase care niciodata nu vor pieri.
O sa imi amintesc tot timpul de sfarsitul liceului..si dur si frumos...este  un capitol din viata care nu s-a sfarsit ..s-a pus doar punct...urmeaza un alt capitol cu fiecare din noi pe un drum separat..spre maturitate..urmeaza sa ne construim noi viata din tot ce am primit ca baza de la "parintii" din liceu...pentru care nu am decat cuvinte de lauda chiar daca demulte ori nu doar mie, cat si colegilor mei ne venea sa desfintam cate o materie din cauza mult prea multor lectii care trebuiau invatate....insa acum am realizat...totul a fost cu un scop...
Cei care nu au nici o amintire frumoasa din liceu se mint pe sine insusi...isi mint sufletul...nu exista om care sa nu aiba o mica amintire...o mica nazbatie...vreun profesor care nu-l suporta...o ora de la care chiulea....nu se poateeee...sunt anii de liceu...
Acum imi indrept pasii spre un alt inceput...spre un alt pas din viata...viata de facultate...si totusi ma gandesc tot aici….la liceu...!!

"La revedere.."

Adio amintiri încântătoare, va trebui să renunțăm la poreclele adorabile pe care ni le puneam,  să ardem pozele ,să închidem aparatul de radio când vom auzi un cântec pe care îl fredonam împreună, să renuntam la multe lucruri pe care le faceam impreuna.... Fraze ca de exemplu "Cu ce mă îmbrac?", "Ce facem diseară?", ne scot din fire, pentru că ne trezesc amintiri dureroase... De acum, nu ne vom mai întâlnii decât în prezența altora, ne vom pupa ca doi vechi prieteni. Vom merge să bem o cafea împreună, de parcă Pământul nu s-ar fi prăbușit cu câteva clipe în urmă. În jurul nostru, oamenii vor continua să trăiască. Vom pălăvrăgi pe un ton glumeț și, apoi, când ne vom despărți, cu un aer de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, va fi pentru totdeauna."La revedere" va fi ultima minciună..

miercuri, 2 mai 2012

FaceBook

Relaţie pe Facebook: Totul începe cu o cerere de prietenie, continuă cu un like, un commentariu .. Apoi o mică conversaţie pe chat în care se face schimb de id .. Pe mess se stabileşte o întâlnire, după întâlnire apare: In a relationship with ..continuă cu like-uri cu Te iubesc, cu albume, poze .
După un timp apare gelozia! Şi aşa cum a început relaţia aşa se şi termină pe Facebook cu un mare Single

luni, 26 martie 2012

Smile!


Dacă e un lucru pe care ador sa îl fac la nesfîrşit, acela e sa zambesc!
Si zambesc... mult! ♥
Zambesc cand aud la telefon vocea unei persoane dragi, zambesc cand mi se face un compliment sincer, zambesc cand imi simt prietenii aproape, zambesc cand persoana iubita ma saruta tandru pe frunte.
Zambesc chiar si atunci cand oamenii ma pun la zid... nu imi place sa le dau satisfactia de a vedea ca si-au atins scopul! Acela de a face rau.
Nu pot sa zambesc chiar intotdeauna, nu pot sterge mereu lacrimile cu zambete... dar ma lupt mereu cu mine pentru a-mi lasa zambetele libere sa-mi zburde pe chip.
Si nimeni, dar absolut nimeni nu poate sa imi fure zambetul atunci cand sunt fericita!
Imi place sa daruiesc zambete. Oricui. Oricum. Oricand. Oriunde. Pentru ca vreau sa daruiesc si altora, bucuria pe care mi-au facut-o si mie altii, facandu-ma sa zambesc!

Asadar, le multumesc celor care mi-au dat motive sa zambesc. Au fost multe. Si au contat mereu! ♥

sâmbătă, 4 februarie 2012

O relarie


Si incepe cu vorbe frumoase.. cu care intra imediat la inima.. Si continua cu gesturi superbe si multa atentie.. care te innebunesc, te dau pe spate.. Si o termina cu multa indiferentza si nepasare care te omoara. :(

vineri, 3 februarie 2012

Cad.. dar ma Ridic!


Ma gandesc uneori la fostele mele relatii... Nu imi mai apartin acum... Le-am lasat in urma la fel ca pe acei oameni care au facut parte din ele si din trecut... Dar amintirile imi apartin! Amintirile sunt ale mele... Ele nu pot fi lasate in urma si nici sterse de cineva... Oamenii pe care i-am iubit si carora le-am impartasit visele mele de iubire apartin acum altcuiva, asa cum au apartinut altor femei inainte de mine. Si sunt fericita ca e asa. Sunt fericita ca sunt in grija altcuiva. Fericita ca apartin unei perioade trecute. Fericita ca eu am putut sa o iau de la inceput dupa fiecare sfarsit dureros, desi am ramas cu cicatrici... Fericita…caci acele cicatrici sunt ranile care azi s-au vindecat. :)

Trecut...Prezent...Viitor


Mă uit adesea în urma si realizez cat de repede trece timpul… Cate lucruri as fi putut sa fac…si cate altele am dus la capăt. Mi-am pierdut de multe ori timpul inutil, legată de lucruri sau persoane care nu îmi aparţineau si de care în mod sigur nici eu nu am aparţinut. Mă uitam astăzi la o fotografie de cand eram mica si am vazut in ochii mei cat eram de uimită, de un mic cadou primit de la Moş Crăciun .. eram atat de incantata si acum îmi amintesc acea senzatie de bucurie, emotia descoperirii acelui lucru ...aparent…banal... Am trecut mai departe zambind si spunandu-mi ca in fond asta trebuie sa insemne viata: rîsete, imbratisari, bucurii pentru lucrurile simple. Nu nervi pierduti pentru lucruri care nu sunt importante, Nu lacrimi varsate pentru persoanele care nu dau doi bani pe noi , Nu stres pentru un decor din care nici macar nu facem parte. Ar trebui sa traim in asa fel incat atunci cand privim inapoi sa putem spune ca nu regretam nimic pentru ca am vazut, am simtit si am trait tot ce se putea Vedea, Simti, Trai…

joi, 26 ianuarie 2012

Inutil..


E firesc si omenesc sa nu pot uita, amintirile cu el... Pe vremea cand mă iubea. :( Stia ca iubirea, dacă dispare, voi pleacă...Vroia sa vadă dacă, voi iubi si un alt băiat...Era un test Totul...
Acum e tîrziu.. Si nu pot sa dorm :( gandesc ce sa fac, ca, nu mie deloc uşor fără el....
Simt ca il pierd, ca incet incet se îndepărtează de mine..:( Nu pot face nimic sa-l impiedic sa plece. Incerc sa spun: "stai, nu pleca!!"
Incerc sa gasesc o solutie, simte ca e innutil totul si nu stiu daca ar trebui sa o las balta.. :(
Sufletul imi spune sa lupt pentru el, stiu ca despartindu-ne as suferi, dar nu vreau nici sa-l fac sa se simta obligat sa ramana langa mine pentru a nu ma rani.
=((
Apoi mai sunt si ai mei care spun ca m-am schimbat enorm de cand sunt cu el si ca petrec mult timp cu el fata-n fata sau la telefon, si eu simt ca nu e asa. Si cert cu ei...
Îmi zic: "mai bine-l sun, sa vad ce face.." Pană la urma tot eu sunt cea care-l caută... Si in final el nu se mai deranjează cu nimica.. :|:|:|:|:|
Situaţia e aiurea rău...

marți, 24 ianuarie 2012

Perioada Bac`uli


Bac`ul.. E o faza a maturităţii.. O perioada destul de grea prin care mulţi trecem.. Nu sunt nici prima dar nici ultima care îl dau... În aceasta perioada stau cu sufletul la gura de frica si emoţii.. Nu ştiu ce o sa fac..:-s M`am pus pe invitat, meditaţii, ore suplimentare, teme , exerciţii, recapitulare.. si toate astea doar pentru a lua Bac`ul cu Brio!!!:X