joi, 29 ianuarie 2009

Sub semnul intrebarii

Aceeasi privire goala si umbrita de suspine
Parca astept de-o vesnicie raze cat mai senine
Apare,dispare si iar imi reda starea de confuzie
Ma infioara zi si noapte,fara sa fie vreo iluzie
Simt,dar nu pot sa daruiesc atat cat imi doresc
Zvacnindu-mi o parte din mine,te retraiesc
Zidul care ne domina,nu-si gaseste prabusire
Si ne inunda dintr-o data o dureroasa amagire
Ne promitem,ne straduim din rasputeri mereu
Sa dam uitarii,in special ce-a fost mai greu
Si iarasi revenim la aceleasi stari ce ne agita
Vrand-nevrand,destinul acesta mai mult ne complica
Poate ca povestea noastra nu-si doreste un sfarsit
Nu vrem sa recunoastem ca ne iubim si ne-am iubit
Recurgem la fapte...pana in ultima clipa regretam
Noi ne intregim cu falsitati,de sinceritate uitam
Comunicam prin ganduri chiar daca nu vrei sa realizezi
Rece ti-e sufletul cand incepi fericirea sa o mimezi
Voci sinistre,ratacind prin miez de noapte ne cheama
Facem un pas dupa care ne oprim nebagand de seama
Ca totul e intuit de fortele simturilor ce ne crispeaza
Ne impiedica ceva,nu stim...dar se pare ca ne ambitioneaza
Prezenti sub semnul intrebarii,devine obsedant si apasator
Oare vom dezlega misterul acesta din ce in ce mai chinuitor?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu